Si va plangeti de romani

Pissed-off

Sa vezi si sa nu crezi.
O scena emotionanta s-a desfasurat inaintea ochilor mei ieri seara la metrou la Unirea. Mai precis in faimosul pasaj care leaga cele 2 statii. Era ceasul seara. In jur de 7. Muncitori obiditi se intorceau tarsindu-si picioarele spre casa. Numai o fasneatza de fata, toata un zambet, voie-buna, compatimire si empatie (greu de imaginat, stiu) tinea de maini o baba. Insa nu pe bunica, ci o cersetoare terminata de ani, batai, nepoti plecati si etc. Si cand o strangea juna mai cu foc, ii dadea 50 de mii si ii promitea stelele de pe cer, baba a izbucnit. Am bagat eu de seama ca insufletirea fetei incepuse sa o cam manance in cur pe baba care isi tot roia plictisita privirea impovarata de ani dar mi-am zis a motivu' ar fii altul. Pana cand talpa iadului s-a smucit vioaie din bratele (de altfel finute al donsoarei) si a inceput sa urle: "Du-te dracu si lasa-ma in pace cu tampeniile astea ale tale. Iti dau banii inapoi numai pleaca. Nu vezi cat pierd din cauza ta. Hai valea!"
Saracuta fata a ramas ca la dentist; eu si alti gura-casca am facut ochii mari a mirare si ne-am continuat drumul. Pe hoasca dracu o durea fix in chizda ridata de bunavointa tinerei. Ba mai mult, mai avea putin si o lua la palme.
Nu ma mira reactia ei insa, cat ma mira acest "hai sa te ajut nenorocito" al tinerei. Sub ce cacat de piatra o fi trait incat nu-si a seama ca de la cel mai vai-mortii-lui tzanc si pana la a mai ruginita cotoroanta, sunt toti o apa si-un pamant.

Sila ...

Am inceput sa dezvolt un profund sentiment de sila fata de fjsc in general si fata de Costica Pop in particular. De ce? Sa luam pe rand.
Sunt unul din oamenii care platesc aceasta facultate. Dau bani pentru a dispune de privilegiul de a fii "scolit superior". Platesc pentru a putea participa la cursurile si seminariile acestei institutii. In concluzie, absenta de la ore nu poate fi decat o imensa prostie din partea mea sau (dar nu e cazul) o filantropie dusa la extrem. Cum nu am destui bani incat sa fiu filantrop, nu mai ramane decat o varianta. Sunt prost de dau in gropi. Dar ce se intampla atunci cand prostia se confunda cu sila, cu greata de a merge intr-un loc. Cum e sa ti se urce sangele la cap cand stii ca va trebui sa induri o ora si jumatate de prelegeri fara sens, glumite proaste, colegi ipocriti si o alura de "academician doctor wannabe". Cum poate ca un curs de Creatie in publicitate, care in mod normal ar trebui sa fie deliciul intregii facultati, izbavirea asteptata de 2 ani, sa ajunga o albie de porci unde porcarul-sef Popescu sa-si arunce dejectiile verbale. O persoana care a reusit sa transforme ceva stralucitor intr-o mocirla de explicatii literare care nu-si au rostul, combinate cu o gramatica de cacat si o creativitate sufocant de plictisitoare. Un ratat care nu a calcat intr-o agentie vine sa-mi tina prelegeri tocmai de partea creativa a ei?!?! Este cea mai mare batjocura la care am asistat in viata mea.
"Publicitatea plictisitoare trimite oamenii la culcare. Iar oamenii nu cumpara nimic atunci cand dorm"
Ei bine da, domnule Popescu, matale esti un ratat plictisitor.

... (3 puncte)

Multa apa virala curse pe Dunare de cand n-am mai postat. N-am simtit nevoia pur si simplu. Cu toate ca s-au intamplat o droaie de lucruri demne de bagat in seama. Acum doar ma bag in seama fara a avea vreo baza. Feels good, though ...
Si ca sa nu fiu chiar degeaba, hai sa facem un mini quiz. Cine stie sa-mi dea raspunsul corect in legatura cu chipul de mai sus primeste o bere/suc (dupa preferinte) de la mine. A cui e capatana si unde o gasesti?

Despre restante si nu numai

S-a intamplat ca a fost un student care a avut 10 restante la scoala. Veti spune ca e baliverna, 10 e un nr mult prea rotund ca sa se intample. E drept ca el a dat doar 9 din ele, tocmai ca sa nu atenteze la perfectiunea primului numar de 2 cifre. In fine. A venit si ultima lui restanta, la internet. wtf ... cum sa ai restanta la internet? Se poate, stati linistiti. El si inca 2 ca dansul au ajuns intr-o vineri la ora 8 fara 10 la scoala pt a-si infrunta destinul. Si s-au pus pe barfit, fumat si asteptat. Si cum timpul, in 3 trece mai repede, asa se si facu ora 9 si nimeni nu-i baga pe ei in seama. Moment in care, cuprinsi de o puternica emotie au declarat: Hai in pl noastra acasa (a se nota faptul ca printre cei 3 era si o reprezentanta a sexului frumos). Atunci totul a inceput sa se miste in slow motion, cu small effect de blurr. A venit o glumita de seminarist, galben si tras la fata ca tapu la coaie. Asteptai din clipa in clipa sa-l vezi prabusindu-se lovit de epilepsie si hepatita. "Bradut e plecat din tara. Dati restanta cu mine". Si ii baga pe cei 3 novici intr-o sala cu calculatoare multe si proaste si le inmaneaza subiectele. Saracii nu invatasera dar se presupune ca nu prea e o materie la care sa ai prea multe de studiat. Asa ca se uitau pierduti unul la celalalt nevenidu-le sa creada bataia de joc la carfe erau supusi. Au dat cu chiu si vai foaia mazgalita si, cu un zambet plin, au iesit triumfatori. Nu ca scrisesera ceva, dar ca se terminase chinul restantelor. Iar mizerii si batjocoriri de-astea nu-i mai impresionau de mult. Eu propun sa le uram bafta, iar ai de corecteaza sa se comporte ca la examen. In bataie de joc. Tu n-ai facut nimic, ei iti dau 5 si te lasa in mortii tai.

The best mouse trap

Am descoperit cea mai eficienta metoda de a omori un soarece. Asa ca daca aveti probleme cu rozatoru asta feroce iata ce faceti:
Luati o lama de barbierit (d-aia veche frate, cu care sa radea tata cand era la facultate) si o infigeti intr-o scandura. De o parte a scandurii asezati o maslina (neaparat verde). Soarecele vine, se uita peste lama la maslina, iar continuarea o ghiciti si singuri. Cum soarecii nu mananca masline, acesta va da din cap dezgustat, in semn de protest. Tot dand din cap negativ, el isi va sectiona gatul in lama, decesul survenind imediat.
Good luck hunting!

Si ... dedicatie pentru fratele meu ... Livius

Asa e-n tenis

Se mai intampla sa vad anumite lucruri deranjante si sa-mi sar din pepeni. Ratb-isti care-mi inchid usa in nas, metrouri care vin dupa 15 minute etc. Dar pana la urma sunt fapte cotidiene care fac parte din "mica aventura bucuresteana". Insa mai e o categorie. Unde bataia de joc n-are limite si costa, din pacate, foarte mult. Pe scurt, Gabi Bostina, fostul jucator al Stelei, a semnat un contract cu Dinamo. Asa ca stau si ma intreb. Cat de mult mai conteaza sa bagi bani in fotbal daca tu iti bati joc de jucatori. Si nici macar nu ai dreptul (teoretic) sa faci asta. Cat de josnic trebuie sa fie oierul din tine, incat sa platesti oameni ca sa-ti fie tinta de flegme? De-acum incolo, cand ii pupi mana patriarhului de la Muntele Athos, roaga-l sa te convinga sa ramai acolo.
Cat despre Bostina, ma bucur pentru el ca a impuscat 2 iepuri de-odata. A intrat din nou la o echipa mare (ceea ce nu poate decat sa-i confirme valoare) si i-a dat si o palma peste obrazul carpanos al "trimisului". Il rugam astfel pe domnul Becali sa intoarca si celalalt obraz. Nu de alta, dar mai sunt si altii care ard de nerabdare.

Dreaming ...

Times come and go. Ages flash by and melt into the abyss. Life dies, beauty fades, suns extinguish. Gods and mortals alike twist and turn into a futile attempt to escape their own extinction.

Old habits die hard

Pe scurt e vorba de cateva printuri foarte marfa.
Enjoy!

Echilibru?

In mare este vorba despre plecarea mea de la McCann. Nu am decat cuvinte de lauda pentru aceasta agentie. M-a invatat multe si bune si rele. Pana la urma e bine ca poti sa inveti si din partile mai putin placute ale oamenilor. Sper sa-mi foloseasca pe viitor. In fine. Daca se intampla vreodata sa alegeti intre scoala si serviciu, alegeti scoala. Asta e valabil numai pentru cei care nu sunt la FJSC. Pt aceia dintre voi care va aflati printre nefericitii "castigatori" ai admiterii, am un singur sfat. Treceti la id, copii si asa aveti sansa de a nu-i vedea asa des pe idiotii nostri.
Iar ca sa va faceti o idee despre cum se intra in industrie, ascultati urmatoarele. Seamana foarte mult cu examenul la Poli (despre care a auzit toata lumea): E ciudat de usor sa intri. Problema e ca nu se stie cat de intreg iesi. Continuand in acest ton optimist, daca vreti sa dansati pe sfoara la McCann, nu trebuie decat sa va trimiteti un cv la monica_cojocariu@mccann.ro si aveti sansa de a lucra intr-un departament dragut din multe puncte de vedere, dar extrem de bitchy din mai multe.
Have fun curcanilor!

Vis sau realitate?

Era sansa vietii lui. Dupa aproape 3 luni de incercari nereusite, buchete de flori aruncate la cos, bomboane-inimioara mancate de Pufy (n.a cainele junei in cauza), Nuti capitulase. Nu fusese in zadar asediul si incet, incet, steagul biruintei se ivea deasupra turnului cel mai inalt. "Avea dreptate cine zicea ca o femeie e ca o stanca. Oricat de tare ar fii, picaturile de ploaie tot o macina in timp."
Costel era fericit. Perseverenta ii fusese rasplatita. A ajuns la locul intalnirii cu o jumatate de ora mai devreme. Casa il ingradea inexplicabil, il sufoca. Asteptarea era chinuitoare. Constientiza ca va ajunge mult prea devreme. Degeaba ocolise tot parcul. Tot prea devreme ajunsese. Cauta din priviri o banca si o gaseste. Se aseaza si isi aprinde o tigara. "O tigara se fumeaza in 4 minute. Nu-i nimic, mai fumez. Am destule la mine si oricum nu pot sa fumez de fata cu ea. Nu suporta fumul." Dupa fatidica jumatate de ora devenise nervos. "Ce face, mai. Uite, e 7 si 3 minute si nu apare. I s-o fi intamplat ceva. Sa o sun! Nu, ar fii prea de tot. Sa nu creada ca sunt chiar asa disperat. Trebuie sa apara."
La 7 si 6 minute apare si ea. intr-o rochie vaporoasa de vara, cu flori si o palarie de soare de sub care se vedea parul blond, bogat. Un zambet melancolic ii dadea un aer trist dar fermecator in acelasi timp. "Doamne, cat e de frumoasa!" Inima ii batea puternic si nu reusea sa inghita nodul care i se pusese in gat. Incepea sa transpire de emotii si asta nu e bine. "Ce dracu, ma. Revino-ti!"
"Buna", ii zise ea. "Ma astepti de mult?"
"Nnnu. Doa..doar ce am ajuns si eu. Eee pu..putin cam cald." Ea rade, amuzata de stinghereala lui. El ii ofera bratul si pornesc.
Dupa 20 de minute au ajuns. A vrut sa faca o impresie buna si a dus-o la Royal. Comanda, mananca. Dupa 2 pahare de vin, limba incepe sa i se dezghete. Ea s-a imbujorat. Rade cu pofta la glumele lui, ba chiar l-a atins de mai multe ori pe mana. "Doamne, Doamne, ce noroc am. Ii place".
Dar s-a facut tarziu si mai au de prins un film. Ii face semn chelnerului sa aduca nota. Acesta vine si o aseaza ceremonios pe coltul mesei din dreptul lui. Costel isi arunca ochii pe ea. "Cam piperat, dar merge. I-a placut si asta conteaza cel mai mult." Baga maina in interiorul hainei si ingalbeneste. Portofelul! L-a uitat acasa. Fiori reci ii traverseaza sira spinarii si bruboane de sudoare ii apar pe frunte. "Ce ai draga, te simti bine?" Privirea ei dezvaluie ingrijorarea. Asta il mangaie dar mult prea putin. "Cum dracu am uitat. Idiotu dracu ce sunt. Cum o scot? Ii zic ca trebuie sa merg la baie si fug pana acasa. Dar fac o ora pe drum si asta cu taxiul. Hmm. Vand ceasul. Ies in strada si incerc sa-l vand. E un cazino in colt, imposibil sa nu-l cumpere bodyguarzii. Dar ceasul costase 2 milioane nou. Acum abia daca face 500 de mii." Ii face semn chelnerului. Acesta vine. "Doua cafele, te rog!"

Voi lasa povestea aici. Va las pe voi sa-i gasiti un final. Cei mai malitiosi, pot sa-l vada pe eroul nostru tarat afara si batut de bodyguarzi in rusinea noii lui cuceriri. Sau optimistii ii pot inventa o bancnota de 5 milioane uitata in buzunarul hainei. It's up to you!

Ploua ...

Azi mai mult ca niciodata mi-am dat seama ca ploua. Am constientizat fenomenul intr-un mod atat de senzitiv incat aproape ii simteam durerea. Daca un copil intreaba de ce ploua, poti sa ii spui ca Dumnezeu plange. Dar ce faci daca intreaba de ce plange Dumnezeu? Ai putea sa-i spui ca din vina lui, ca nu a fost cuminte?
Picuri marunti si desi, ca o hora olteneasca. Care nu au nimic in comun cu sentimentul varatic. Cu soarele, cu apa, cu bronzul. Ploaia e singura apa care nu arata a apa. E ceva fals, ca un Patapievici prin holurile Facultatii de Filosofie. Si timpul trece oribil de greu. De fapt, am impresia ca, din cand in cand, se opreste si el sub o prelata sau o streasina sa nu-l ploua. Si nimeni nu traieste, nimeni nu se bucura. Poate doar Bacovia s-ar fii bucurat dar morbid si ftizic.
E ceva fals in ploaie ...

Haven't you?

DeepThoughtsByJackHandey.com

Duet

El si ea in sufragerie in fata televizorului. El cu burta si maioul patat de mustar; ea cu bigudiuri in cap si cu gusa. Papucii de casa, rupti, lasau sa se vada un deget batran cu o unghie putin prea crescuta.
Pe ecranul televizorului doua corpuri se imbratisau, se departau, intr-un dans nesfarsit pe patinoar.
"Ce duet superb" zise el, zambind melancolic si aranjandu-si ochelarii pe nas.
"Cum adica duet draga? Ce, canta, ca sa fie duet?". Remarca ei, putin malitioasa lovi fara mila in orgoliul lui de intelectual. "Draga, esti naroada? De ce ma contrazici cand nu e cazul?". "Poftim?! Narod esti tu. Duet e atunci cand doi oameni canta. Mai pune si tu mana pe o carte ca te decrepesti de tot." Ochii scaparau fulgere verzi. Injuraturi dintre cele mai grozave stateau pe limba, luptandu-se cu constiinta deja satula. "Cand doi oameni fac ceva se cheama duet. Punct. Si nu vreau sa mai aud vreun cuvant." "Adica noi doi daca ne uitam la televizor, se cheama ca facem un duet? Daca taiam lemne impreuna, tot duet era?" Ochii i se umezesc; barbia ii tremura. Stie ca va plange si nu se poate abtine. Nu poate. "Da. Orice am face impreuna se cheama duet", impasibile, cuvintele lui declansara suvoiul. Ea plange si nu spune nimic. Isi aprinde o tigara printre sughituri. El trage cu coada ochiului. Ii pare rau, dar nu spune nimic. Intr-un fel ii pare amuzant hohotul ei care ii fac bigudiurile sa tresare. "Ma duc sa fac o cafea. Vrei?" "Da." Se duce in bucatarie si se intoarca dupa un sfert de ceas cu doua cesti aburinde. Lacrimile uscate, sclipeau in lumina apusului de soare. Amandoi sorb din cafea, plescaind usor de placere. Isi aprind cate o tigara. Rotocoale albastrui ii invaluie intr-un joc asemanator cu al siluetelor de pe gheata.
"Ce duet superb!"

The amazing adventures - episode 2

In this episode, our heroes meet the 12-dick-headed ekidna.
During her morning walk in the jungle of Pusswoods (where our heroes live), the blond bitch saw something shiny in the grass. As she was a bling-bling fan (by the way, her most recent acquisition was a blinging sewer cap) she jumped to see what it was. It was actually a fake golden puss-ring. But she didn't knew that (if you haven't noticed she's not very bright) and with a scream of delirious pain and pleasure put the ring where it belonged. But that wasn't a smart move because her screams woke up the 12-dick-headed ekidna from it's ancient slumber of 12 years (just a coincident). You already know that the blond bitch isn't capable to defend herself. When she saw this creature from (under)hell, she screamed again and fainted (deja-vu, ha!?). But her last scream of dispair was heared by a traveller, in his way to find fortune and adventure. The Black Tomato was the travellers name. He rushed to the place where the noise came and saw the ekidna trying to woo-hoo-wampa-wampa the uncouncious blond bitch. He hurried to the rescue and start fighting the 12-dick-headed monster. He splashed the ekidna with his famous black soup leaving it blind. Then, with a tomato twist-turn smashed all the 12 dicks. In the same moment the Warhog came, conceirned why her bitch was being late for the Portuguese breakfast. The Warhog thanked the Black tomato as kindly and seducing as she knew and invited the traveller to her dwelling. After that our Warhog woke the blond bitch with her special move: Fangs under tail and all 3 went home victorious (again)
To be continued

The amazing adventures

Jefe is presenting live and exclusively "The amazing adventures of the blond bitch and the warhog".
In the first episode, The mighty warhog and its sidekick, the sensual blond bitch went to collect golden hair for the bitch's wig in the Filthy Forest. When they were suddenly attacked by the fearsome Herpoules. Considered to be half minotaur and half dick, this creature from hell ambushed our heroes. In that moment of dispair, the blond bitch, like any loyal sidekick, screamed and fainted. It's up to the warhog to save the day. After an exhausting dick-fangs fight, that lasted for at least one hot night, the minotaur was defeated. His beautiful dick lays wrinkled and lifeless in a lake of blood. The warhog then puts its fangs under the bitch's tail and the blond wakes up shivering and growling. The golden hair is finally found and our heroes return home victorious.
(to be continued)

Duminica dupa-amiaza

Ce fac majoritatea oamenilor duminica dupa amiaza? Inclusiv romanii. Ca si ei saracii, greu de crezut dar sunt oameni.
Duminica stai linistit, te relaxezi. Privesti resemnat ziua de luni care sigur o sa apara. Deja speranta a murit de mult ca se intampla sa scapi de serviciu. In concluzie duminica oamenii se relaxeaza. Cu una bucata bere in mana, una bucata prietena/ sotie/ whatever langa ei, una bucata pat sau canapea si una bucata televizor. Se mai uita la una, la alta; in principiu activitati domestice.
Unde vreau sa ajung? La faptul ca mai sunt si romani necajiti (din nou, greu de crezut) care trebuie sa se imbrace si sa plece la munca. De ce? Buna intrebare asta. Pentru ca n-au minte cat sa treaca strada. Li se pare ca daca nu se duc la birou sa mai termine din treaba pe care o au pentru luini, osa fie nasol de ei. Si intr-adevar osa fie. Dar ei nu sunt obligati sa faca asta. Nu-i plateste nimeni in plus, nu li se da vreo medalie, iar de statuie nici nu se pune problema. Angajatul lunii era o metoda care se folosea pe vremea impuscatului si care oricum nu da roade. Presupunem ca acesti romani care fac gesturi de-astea necugetate, ar avea un moment de profunda revelatie si nu s-ar duce. In acest caz luni, cand ar trebui sa prezinte chestii si sa vina cu unele proiecte gata facute, ei s-ar infatisa cu un zambet tamp si cu mana pe daravela. Atunci probabil ar primi o mustrare "cu degetul index" si eventual o marire de salariu cu -10%. Aceasta dovada de apreciere este pe cat de idioata, pe atat de ilegala. Eventual puteti fi dat afara (evident daca acel minunat contract pe care lo-ati semnat permite acest lucru). Asa ca bagati-va mintile in cap si bucurati-va de bere, gagica si televizor.
Acestea fiind spuse, ma duc sa ma imbrac.

McCann Erickson in doliu

Astazi, la exact 5 ore si 45 de minute dupa ce a ajuns in agentie, Radu Tinc si-a pus capat vietii, sarind in gol de la etajul 3 al cladirii mccann. Scriu aceste randuri mut de durere.

Un coleg, gasit plangand in timp ce fura cola din frigiderul de la parter a declarat: ” Radu era ULTIMUL om de la care m-as fi asteptat la o SINUCIDERE!”

Monica de la receptie, a declarat: ” stateam aici si tocmai dadeam un card pentru gym’ul Miko unor baieti, culturisti si oameni de creatie, cand am auzit un teribil buffffff. Apoi cainele maro a inceput sa latre. In momentul acela am stiut ca ceva rau s-a intamplat”

Adrian Botan, socat de cele intamplate a declarat indurerat: “E la prima mana.”

Asteptam parerile voastre:

Oare ce l-a impins pe acest biet nefericit la un gest atat de disperat?

Andrei Fodolica

Aur la Cannes

Ma tin si de promisiune si uploadez cateva printuri, cele care au luat Leul de Aur la Cannes. Inspire, or better not :)

No vrajba alouded

Dupa cum am observat (doar eu se pare) mi-am facut blog. Pe blogspot ca sa fiu mai exact. Si daca tot e pustiu in habitatul meu, de ce nu as posta si eu ceva. Sunt setat pe relax mode. (Pt cei care nu stiu, acest mod se acceseaza din meniu sau apasand F13)
O berica, o tigara, un calculator. Mess, blog. Eventual un film. Important e ca fac totul cu o foarte profunda detasare si contemplativitate. Foarte after after after hours se intampla totul.
Acum realizez ca mi-am promis ca acest blog sa fie despre si cu advertising. Mda. Din vasta mea experienta in publicitate de aproximativ 4 luni, nu pot sa va impartasesc mare lucru. Decat ca o sa incerc sa pun unele printuri sau spoturi mai interesante. Pentru azi nu e nimic in program. V-am zis doar ca azi e pe relazare.

Bahic ... si nu numai

Joi. Prevestirea weekend-ului. Sarbatoare. Bairam. Chef de ... de orice, mai putin de plictiseala. Trebuia udata intr-un fel sau altul mutarea. Plus ca intra pe fir si o anumita zi de nastere. Iar aste lucruri cer antrenament. Asa ca am inceput de joi. O taina prelungita pana la 3 dimineata. A doua zi, serviciu. Dupa 2 algocalmine si un dus rece, apt pentru corvoada zilnica. Apoi a venit vineri. Si sambata. Si se pare ca si duminica. Priviti poza doar.

Life is...

Life is ...

- cubical

- one-phoneded

- computered

- perforated

- paper-cliped

- stick-on-noted

- gummed

- screened

- penned

- ball-penned

- calendared

- media-planned

- canned

- umbrelled

- whatever you want

Ba pe dracu

Nu am stat "la cozi la unt cu pantalonii rupti in fund", dar am stat la televizor, privind hipnotic. Nimic. Doar privind. Si apoi "Sa se faca lumina!" Plecati din fata cutiei cu cartoon-network si mutati-va la cutia cu duke, apogee, mario. Apoi Starcraft a venit ducandu-ne "la un alt nivel". Si, rand pe rand, tot felul de, s-au peregrinat prin fata ochilor inlacrimati dar stoici. Ne-am rupt usor de ceilalti, dar nu in totalitate. Facem parte dintr-o generatie de ratati. O generatie de tranzitie. Am imbinat cersitul "Mami, ma lasi sa ies afara. Iese si Gheorghita. Pe el uite cum il lasa" cu "Lasa-ma domne in pace. Mai fac nivelul asta si ies. Ho dracu!".

Norisor

Astazi cand m-am trezit am vazut un nor mai mic. Si se numea Norisor. Este un student model. Adica e conceput dupa modelul anilor "cei mai frumosi". Se trezeste dimineata sa se duca la cursuri. Isi face singur de mancare. Curata masa. Spala farfuria. Nu i-a ascuns niciodata ochelarii bunicului in cuptorul cu microunde. Nu a bagat pisica in aragaz. Nici papagalul in masina de spalat. Nu a mers prin Regie pentru ca a auzit el "ca acolo sunt oameni multi care se drogheaza" (pe bune, unde-s aia, frate?!). Si-a facut tot timpul temele si referatele la timp. Are bursa. N-are restante. Se intelege bine cu profesorii. Din cand in cand il mai vezi cu un bat in gura fugind disperat spre cancelarie. Are ochelari cu dioptrii. E mic cu capu' mare. E exact cum trebuie sa fie un student model.
Si, dupa cum spuneam, cand m-am trezit am vazut aceasta creatura. Cu ochii umflati de somn si inca rosii de bautura, cu o tigara pleostita in coltu gurii, iar in mana cu o ceasca mare de ness, priveam nepasator spre pestritimea din Regie. Mamica cu taticu care au venit sa-si ia odrasla. Un negru intr-o discutie aprinsa cu un alt negru mai mic. Lume vesela la terase. "Bag pula frate. Gata sesiunea!!". Un politist prafuit. Doua gagici bune, in fusta scurta; una lingand o inghetata, alta vorbind cu "pisoias" la telefon si lingand alta inghetata.
Si printre ei toti, printre muncitori bronzati, intr-o sudura vesnica, caini schiopi, vaganonzi si aurolaci statea el, ca o raza de soare. Norisor.