Norisor

Astazi cand m-am trezit am vazut un nor mai mic. Si se numea Norisor. Este un student model. Adica e conceput dupa modelul anilor "cei mai frumosi". Se trezeste dimineata sa se duca la cursuri. Isi face singur de mancare. Curata masa. Spala farfuria. Nu i-a ascuns niciodata ochelarii bunicului in cuptorul cu microunde. Nu a bagat pisica in aragaz. Nici papagalul in masina de spalat. Nu a mers prin Regie pentru ca a auzit el "ca acolo sunt oameni multi care se drogheaza" (pe bune, unde-s aia, frate?!). Si-a facut tot timpul temele si referatele la timp. Are bursa. N-are restante. Se intelege bine cu profesorii. Din cand in cand il mai vezi cu un bat in gura fugind disperat spre cancelarie. Are ochelari cu dioptrii. E mic cu capu' mare. E exact cum trebuie sa fie un student model.
Si, dupa cum spuneam, cand m-am trezit am vazut aceasta creatura. Cu ochii umflati de somn si inca rosii de bautura, cu o tigara pleostita in coltu gurii, iar in mana cu o ceasca mare de ness, priveam nepasator spre pestritimea din Regie. Mamica cu taticu care au venit sa-si ia odrasla. Un negru intr-o discutie aprinsa cu un alt negru mai mic. Lume vesela la terase. "Bag pula frate. Gata sesiunea!!". Un politist prafuit. Doua gagici bune, in fusta scurta; una lingand o inghetata, alta vorbind cu "pisoias" la telefon si lingand alta inghetata.
Si printre ei toti, printre muncitori bronzati, intr-o sudura vesnica, caini schiopi, vaganonzi si aurolaci statea el, ca o raza de soare. Norisor.