Duminica dupa-amiaza

Ce fac majoritatea oamenilor duminica dupa amiaza? Inclusiv romanii. Ca si ei saracii, greu de crezut dar sunt oameni.
Duminica stai linistit, te relaxezi. Privesti resemnat ziua de luni care sigur o sa apara. Deja speranta a murit de mult ca se intampla sa scapi de serviciu. In concluzie duminica oamenii se relaxeaza. Cu una bucata bere in mana, una bucata prietena/ sotie/ whatever langa ei, una bucata pat sau canapea si una bucata televizor. Se mai uita la una, la alta; in principiu activitati domestice.
Unde vreau sa ajung? La faptul ca mai sunt si romani necajiti (din nou, greu de crezut) care trebuie sa se imbrace si sa plece la munca. De ce? Buna intrebare asta. Pentru ca n-au minte cat sa treaca strada. Li se pare ca daca nu se duc la birou sa mai termine din treaba pe care o au pentru luini, osa fie nasol de ei. Si intr-adevar osa fie. Dar ei nu sunt obligati sa faca asta. Nu-i plateste nimeni in plus, nu li se da vreo medalie, iar de statuie nici nu se pune problema. Angajatul lunii era o metoda care se folosea pe vremea impuscatului si care oricum nu da roade. Presupunem ca acesti romani care fac gesturi de-astea necugetate, ar avea un moment de profunda revelatie si nu s-ar duce. In acest caz luni, cand ar trebui sa prezinte chestii si sa vina cu unele proiecte gata facute, ei s-ar infatisa cu un zambet tamp si cu mana pe daravela. Atunci probabil ar primi o mustrare "cu degetul index" si eventual o marire de salariu cu -10%. Aceasta dovada de apreciere este pe cat de idioata, pe atat de ilegala. Eventual puteti fi dat afara (evident daca acel minunat contract pe care lo-ati semnat permite acest lucru). Asa ca bagati-va mintile in cap si bucurati-va de bere, gagica si televizor.
Acestea fiind spuse, ma duc sa ma imbrac.