My end of the world

21 decembrie 1988, ora 6:45. Profesorul Costin Avram opreste soneria ceasului de pe noptiera. E nervos. A dormit foarte prost, iar azi e ziua cea mare. Isi depune lucrarea de doctorat la Institut. Este sansa lui de a-si continua cariera ca si cercetator. Pentru asta s-a pregatit atata timp. Poate reuseste chiar sa plece din tara. Gandul ii ofera imagini placute si un zambet ii scapa in timp ce lama aparatului de ras ii brazdeaza obrazul.

21 decembrie 1988, ora 8:00. Toni isi recapituleaza mental sarcinile de serviciu. Pe la 9 il salta pe farmacist, la 9 jumate e cu el la Securitate. Dupa amiaza incepe interogatoriul. N-are cum sa dureze mai mult de 3 ceasuri. L-a mirosit ca-i om slab. Cedeaza repede, mai ales daca il lasa douaj de minute pe mana sergentului Boroiu. Pe seara trebuie sa se vada cu Viorica. Si-a facut deja planul. O duce la Patria, apoi la un profiterol pe Victoria. Se apleaca sa-si ia pachetul de tigari din torpedo. Pentru o fractiune de secunda ochii nu mai sunt atenti la drum si Volga neagra il izbeste in plin pe Costin Avram care traversa regulamentar.

21 decembrie 2012, ora 11:11. Mai e putin, atat de putin. De o singura zi ar mai fi avut nevoie. Acum insa e prea tarziu. Incearca sa o sune pe Justine, dar liniile telefonice au cazut. Se uita la Avram cum tasteaza frenetic. E livid, are cearcane si ochii i s-au inrosit si lacrimeaza. Nu vrea sa accepte ca asta e sfarsitul. Sigur se mai poate face ceva. Ei de ce nu cred in miracole? De ce nu mai lucreaza? Tipa si cade la pamant cuprins de spasme. O singura zi ...

21 decembrie 1988, ora 11:15. Costin Avram rasufla usurat. Le-a placut. Isi ia servieta si paltonul si iese din sala. Primul fum il tine in piept cat poate de mult. In Paris nu va gasi "Snagoave". Va trebui sa se dea pe altceva. Oricum, e cercetator acum. Kent. Sau poate pipa? Si daca totusi nu ii dau voie sa plece? Imposibil. Nu va ramane un alt sacou cadrilat cu coatele tocite pe mesele scorojite ale institutului. Nu el.

21 decembrie 2008, ora 3:50. Cantitatea de date este enorma. Ca si cum fiecare locuitor al planetei ar da 18 telefoane simultan. Si asta intr-o singura ora. Miliarde de protoni continua sa se ciocneasca. Miliarde de particule tasnesc frenetic prin tunelul construit de el. 11 mii de ture complete intr-o singura secunda. E fericit. Miliarde de quarcuri impletite in miliarde de stringuri. Miliarde, milia ... Hmmm, butonul asta rosu oare de ce s-o fi aprins?