Confort(abil)

Mi s-a furat telefonul.
Da, za Nokia N73-u' meu. Mandria tehnologica ce-mi incalzea buzunarul stang de la pantaloni si-mi prajea delicat neuronii in fiecare zi nu mai este. Sau in fine, nu mai este in posesia mea. Interesant insa, e ca toata lumea (oficiala daca pot spune asa) incearca sa ma convinga ca l-am pierdut. Povestea e urmatoarea:
Vineri am iesit in oras cu Lore, Livius si Irina. In prima faza ne-am decis sa mergem in Fabrica. Dj Vadim, un nene rus "care acum sta la New York", avea nush-ce-concert. Populata doar de barman si 2 insi care pregateau scena, Fabrica arata dezolant. Iar pentru cei care nu stiu, Fabrica chiar este ... o fabrica. Ideea este ca am oprit un taxi (Confort) si am plecat spre Opium. In primul rand, nu-mi dau seama de unde dracu vine numele asta de "Confort taxi". O Solenza amarata, pe gaz, neoane albastre si un sistem audio cu baraituri de invidiat din care se "auzea", spre deliciul soferului, "40 km/h". Taximetristul, un pusti avortat probabil, maxim 19 ani, maxim-maxim 23 de kile, fredona "supraponderal sunt, imi plac masinile mari". Foarte frig afara, caldut inauntru, radeam, glumeam ... good times at their very best.
Am ajuns la Opium, ne-am dat jos din taxi si ne-am pregatit sa intram. De-a lungul timpului, mi-am format un obicei ca periodic sa-mi controlez buzunarele. Numai ca de data asta, buzunarul meu stang era mai usor cu un telefon. La 30 de secunde dupa ce m-am dat jos din taxi, telefonul meu era inchis, iar un pusti avortat, maxim 19 ani, maxim-maxim 23 de kile se bucura ca un miner care a dat peste un grup de studenti cu ochelari.
Cei de la Confort m-au asigurat politicos ca mi-am pierdut telefonul si ca pot sa-mi iau gandul de la el. Inclusiv patronul, un domn Anghel, deosebit de serviabil de altfel, m-a poftit pe la ei pt o cafea amicala si o semnatura in condica de reclamatii. Discutia cu politistul de la Circa 10 - Furturi a fost, de departe, cea mai interesanta. Un gras plictisit, cu pungi la ochi si un suierat tabagic, molfaind probabil un covrig cu susan, ca n-are voie sare, face rau (asa mi-l imaginez ca am vorbit doar la telefon) m-a lamurit imediat. Desi nu cred ca terminasem de povestit intamplarea, m-a oprit si mi-a explicat el mai bine cum s-a intamplat. "Deci, dom'le, dumneata ti-ai pierdut telefonu. Sa-ti intre bine in cap asta. Daca vrei poti sa vii, da' ne irosesti timpu'. Si p-al nostru si p-al tau. Asa ca du-te tu mai bine de ia-ti alt mobil si sa fii sanatos." L-am injurat cu patos si mi-a inchis.
Acum stau si ma gandesc daca nu cumva chiar l-am pierdut. Ca daca intr-adevar mi-a fost furat, sa se intample cum zice Livius, "Sa ramana semn pe copilasii lui de taximetrist borat!".