APÉL, apeluri, s.n. [...] 4. Acţiune făcută la o instanţă judecătorească superioară, spre a obţine anularea unei sentinţe date de o instanţă inferioară şi judecarea în fond a procesului. [...]
Pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu scria "Apel catre lichele", un text confundat apoi cu titlul unei noi epoci. In 2008, acelasi autor reitera indemnul rostit atunci, cu naivitatea corbului din povestea lui La Fontaine. Morala operei lui Liiceanu este foarte simpla si nu lasa loc de interpretari. "Un simplu pas inapoi" nu inseamna ca nu ai loc in cadru, ci ca nu ai loc in platou.
Lichelele din fotbal nu sunt cu nimic diferite de cele politice. In fond, atributul principal al acestei specii - acela de a face rau voit altora de dragul binelui propriu - se poate manifesta la fel de usor in orice domeniu.
Cred ca a venit momentul in care sa realizam ca tratamentul nostru a esuat. Vorba buna, daca nu e acompaniata de catuse, se pare ca lasa totusi loc de interpretari. Pentru ca lichelele mioritice ne-au inteles gresit. Iar acum DNA-ul trebuie sa joace putin si rolul dascalului amabil, care explica invatacelului sensul de baza al cuvantului apel:
APÉL, apeluri, s.n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într-un anumit loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu