Brusc si out of nowhere mi-am adus aminte de amenzi. Nu stiu de ce, chit ca ma intereseaza (poate pentru ca am fost privat in ultimul timp). In fine.
Cea mai derutanta parte a unei amenzi de orice natura este finalul. Acuzatul (faptasul, impricinatul) ar trebui sa-si treaca semnatura sub fraza: "Recunosc fapta si o regret". Si nu problema cu regretul e puzzling pentru mine. Se intelege de la sine ca regreti ca te-a prins. Iti faci putina autocritica si gata, ti-a trecut. Fapta si recunoasterea ei. "Ionel, recunosti ca i-ai rupt fustita Maricicai?" Nu prea iti vine sa zici da, ca deh, trebuie sa cumperi alta fustita. Sau "Inculpat, recunosti ca ai legat pe membri familiei X, iar apoi ai comis acele infioratoare crime?" Cum poti sa spui "da" la intrebarea asta. Chit ca e adevarat. Nu prea iti vine sa recunosti asta de fata cu o gramada de lume.
Hmmm. This puzzles me ...
