Era sansa vietii lui. Dupa aproape 3 luni de incercari nereusite, buchete de flori aruncate la cos, bomboane-inimioara mancate de Pufy (n.a cainele junei in cauza), Nuti capitulase. Nu fusese in zadar asediul si incet, incet, steagul biruintei se ivea deasupra turnului cel mai inalt. "Avea dreptate cine zicea ca o femeie e ca o stanca. Oricat de tare ar fii, picaturile de ploaie tot o macina in timp."
Costel era fericit. Perseverenta ii fusese rasplatita. A ajuns la locul intalnirii cu o jumatate de ora mai devreme. Casa il ingradea inexplicabil, il sufoca. Asteptarea era chinuitoare. Constientiza ca va ajunge mult prea devreme. Degeaba ocolise tot parcul. Tot prea devreme ajunsese. Cauta din priviri o banca si o gaseste. Se aseaza si isi aprinde o tigara. "O tigara se fumeaza in 4 minute. Nu-i nimic, mai fumez. Am destule la mine si oricum nu pot sa fumez de fata cu ea. Nu suporta fumul." Dupa fatidica jumatate de ora devenise nervos. "Ce face, mai. Uite, e 7 si 3 minute si nu apare. I s-o fi intamplat ceva. Sa o sun! Nu, ar fii prea de tot. Sa nu creada ca sunt chiar asa disperat. Trebuie sa apara."
La 7 si 6 minute apare si ea. intr-o rochie vaporoasa de vara, cu flori si o palarie de soare de sub care se vedea parul blond, bogat. Un zambet melancolic ii dadea un aer trist dar fermecator in acelasi timp. "Doamne, cat e de frumoasa!" Inima ii batea puternic si nu reusea sa inghita nodul care i se pusese in gat. Incepea sa transpire de emotii si asta nu e bine. "Ce dracu, ma. Revino-ti!"
"Buna", ii zise ea. "Ma astepti de mult?"
"Nnnu. Doa..doar ce am ajuns si eu. Eee pu..putin cam cald." Ea rade, amuzata de stinghereala lui. El ii ofera bratul si pornesc.
Dupa 20 de minute au ajuns. A vrut sa faca o impresie buna si a dus-o la Royal. Comanda, mananca. Dupa 2 pahare de vin, limba incepe sa i se dezghete. Ea s-a imbujorat. Rade cu pofta la glumele lui, ba chiar l-a atins de mai multe ori pe mana. "Doamne, Doamne, ce noroc am. Ii place".
Dar s-a facut tarziu si mai au de prins un film. Ii face semn chelnerului sa aduca nota. Acesta vine si o aseaza ceremonios pe coltul mesei din dreptul lui. Costel isi arunca ochii pe ea. "Cam piperat, dar merge. I-a placut si asta conteaza cel mai mult." Baga maina in interiorul hainei si ingalbeneste. Portofelul! L-a uitat acasa. Fiori reci ii traverseaza sira spinarii si bruboane de sudoare ii apar pe frunte. "Ce ai draga, te simti bine?" Privirea ei dezvaluie ingrijorarea. Asta il mangaie dar mult prea putin. "Cum dracu am uitat. Idiotu dracu ce sunt. Cum o scot? Ii zic ca trebuie sa merg la baie si fug pana acasa. Dar fac o ora pe drum si asta cu taxiul. Hmm. Vand ceasul. Ies in strada si incerc sa-l vand. E un cazino in colt, imposibil sa nu-l cumpere bodyguarzii. Dar ceasul costase 2 milioane nou. Acum abia daca face 500 de mii." Ii face semn chelnerului. Acesta vine. "Doua cafele, te rog!"
Voi lasa povestea aici. Va las pe voi sa-i gasiti un final. Cei mai malitiosi, pot sa-l vada pe eroul nostru tarat afara si batut de bodyguarzi in rusinea noii lui cuceriri. Sau optimistii ii pot inventa o bancnota de 5 milioane uitata in buzunarul hainei. It's up to you!
