De la primul contact cu facultatea iar mai apoi cu job-ul si realitatile cotidiene, un cuvant ne-a fost sapat in creierasele noastre mai mult sau mai putin dezvoltate: masa. Cultura de masa, Comunicare de masa, bla bla de masa. Turma, hoarda de liniati. Dulce uniformizare sau lesa cu un metru mai lunga.
Si raspunsul la o problema data dracului. Cum strunim masa asta? Ce sa facem ca "s-o facem"? Mai aruncam o pastila, un ciolanas, ridicam palma, ii aratam ziarul si ii dam una peste bot? Ne muncim gandurile sa mai nascocim o idee, sa n-o lasam sa se plictiseasca. Nu care cumva sa cada in nemiscare. Pt ca se ajunge curand in silenzio stampa, si de-acolo pana la "bai, stai asa!" nu mai e decat un pas. Un cubulet de zahar legat de un bat ni se balangane ispititor prin dreptul ochilor si noi alergam ca bezmeticii. Hipnotizati de fuga, ne strigam sus si tare strechea si ne mandrim ca suntem "inaintea timpurilor noastre". Amortiti cu 5 plamani, eu asta cred ca suntem. Sunt curios ce mi s-ar raspunde daca as intreba ce cautam noi aici. Care e rolul nostru in lume, de ce ne-am nascut, ce valori avem si daca ne mai respectam principiile pe care ni le-am setat la 11 ani dupa ce am vazut Plastic-man pt prima oara.
Sa te bucuri ca poti pune intrebari si sa le pui. Tie si altora. Nu sa raspunzi mecanic, ca un robotel cuminte, prototipuri de masinarii cu P.I. (personality input).
Sa nu ajungem sa facem condens de la flegme. Sa nu adoptam pozitia caprita cand simtim in aer miros de asin in perioada de rut. Si singura noastra nedumerire sa nu fie Cat costa? ci Cat MA costa?
Iar daca toti suntem maratonisti dedicati, n-ar strica totusi sa facem un ocol pana la o farmacie si sa-i vandalizam stocurile de calciu. Lasati rechinului scheletul cartilaginos si bucurati-va de soare si altfel decat oglindit in baltoaca de scuipat proaspat scursa de pe fata. Veti dormi mai bine noaptea. Iar unii dintre voi poate chiar vor visa. Si se vor trezi cu ceafa la cearceaf: "Bai, cat ma costa?"
